Pe 19 octombrie, Ziua Internațională a Ginului Tonic, cocktailul care a pornit ca tratament și a ajuns declarație de stil, celebrăm amăreala rafinată.
Pe vremuri, britanicii luptau cu malaria în India și cu gustul chininei în pahare. Așa că au adăugat gin, zahăr și lămâie. Din nevoia de vindecare s-a născut plăcerea. Din amar, eleganță.
Ginul, distilat din boabe de ienupăr, are două suflete: cel olandez, mai blând, maturat în lemn, și cel britanic, sobru și direct. Iar dacă credeai că le-ai văzut pe toate, află că există și gin cu esență de furnici roșii de pădure. Aromă de citrice, acid de insectă, 62 de viețuitoare într-o sticlă. Cine zice că ginul nu are poezie?
În Europa, spaniolii îl iubesc cel mai mult, filipinezii conduc la nivel mondial, urmați de americani. Noi? Îl savurăm cu gânduri, conversații și un pic de autoironie.
Azi, în Grădina cu gânduri, închinăm un pahar cu gin-tonic. Pentru gustul amar care ne învață răbdarea. Pentru combinațiile neașteptate care ne vindecă. Pentru poveștile care se nasc dintr-un strop de alcool și multă imaginație.
Ginul tonic nu e doar o băutură. E o lecție de viață.
Poftă bună la un gin tonic!
Lasă un răspuns