Iertări retrospective, eliberatoare. Pentru noi, ca să nu mai cărăm resentimente și răni.
Nu, nu ne-am putut face dreptate. Dar Sinele nostru este infailibil și inviolabil. Nu poate fi rănit chiar dacă corpul fizic suferă și este necesar să-l îngrijim.
Locuindu-ne Sinele dispare dintr-o dată durerea psiho-sufletească. Și rana. Rămâne înțelegerea și se produce saltul. Iar din acel loc mai înalt și mai aproape de conștiința christică, privind spre ce-a fost, vom spune: nu e nimic de iertat, acum înțeleg totul și de ce nu s-a putut face altfel dar înțeleg și cum ar fi fost dacă exista la timp o schimbare de conștiință…
Iertarea nu exclude judecarea. Dar nu o face pentru a osândi ci pentru a lăsa în univers informația corectă (care susține Viața) ca reper pentru conștiințele viitoare.
Iertarea împreună cu Dreptatea devin Adevăr. Din triada Calea, Adevărul și Viața.
Lasă un răspuns